fauta

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Etimologia

Del bas latin fallita tirat del vèrb fallere (« falhir », « enganar »).

Prononciacion

/ˈfawtɔ/

Nom comun

Declinason
Singular Plural
fauta fautas
[ˈfawtɔ] [ˈlawtɔs]

fauta femenin

  1. Accion, paraula o omission contra una lei, une règla, un usatge, una convenéncia.
  2. (religion) Pecat
  3. (Espòrt) Infraccion all reglament d'un esport determinat

Sinonims

Derivats

Traduccions

Catalan

Etimologia

Del bas latin fallita tirat del vèrb fallere (« falhir », « trompar »).

Prononciacion

[?]

Nom comun

Declinason
Singular Plural
fauta fautes

fauta femenin

  1. fauta

Francés

Etimologia

Del bas latin fallita tirat del vèrb fallere (« falhir », « trompar »).

Prononciacion

/fo.ta/

Forma de vèrb

fauta

  1. Tresena persona del singular del preterit del vèrb fauter.