figura

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Etimologia

Del latin figura (« configuracion donada, forma, aspècte »).

Prononciacion

Sillabas

fi | gu | ra (3)

Nom comun

Declinason
Dialècte : lengadocian
Singular Plural
figura figuras
[fi/'gy/rɔ] [fi/'gy/rɔs]

figura femenin

  1. Forma visibla d'un còrs
  2. Representacion d'una forma; imatge
  3. Carta de jòc imajada
  4. Persona de renom
  5. Estil imatjat, expression imatjada
  6. Biais de dançar ;
  7. Cara

Traduccions

Forma de vèrb

figura

  1. Tresena persona del singular del present de l'indicatiu de figurar
  2. Segonda persona del singular de l'imperatiu afirmatiu de figurar

Catalan

Etimologia

Del latin figura (« configuracion donada, forma, aspècte »).

Prononciacion

oriental /fiˈɣu.ɾə/, occidental /fiˈɣu.ɾa/

Espanha (Barcelona) : escotar « figura »

Sillabas

fi | gu | ra (3)

Nom comun

Declinason
Singular Plural
figura figures

figura femenin

  1. figura.
  2. imatge.

Espanhòl

Etimologia

Del latin figura (« configuracion donada, forma, aspècte »).

Prononciacion

/fiˈɣu.ɾa/

Colómbia (Cartagena) : escotar « figura »

Sillabas

fi | gu | ra (3)

Nom comun

Declinason
Singular Plural
figura figuras
[\fiˈɣu.ɾa\] [\fiˈɣu.ɾas]

figura femenin

  1. figura.

Italian

Etimologia

Del latin figura (« configuracion donada, forma, aspècte »).

Prononciacion

/fi.ˈɡu.ra/

Sillabas

fi | gu | ra (3)

Nom comun

Declinason
Singular Plural
figura figure
[fi.ˈɡu.ra] [fi.ˈɡu.re]

figura femenin

  1. figura.

Portugués

Etimologia

Del latin figura (« configuracion donada, forma, aspècte »).

Prononciacion

[?]

escotar « figura »

Sillabas

fi | gu | ra (3)

Nom comun

Declinason
Singular Plural
figura figuras

figura femenin

  1. figura.
  2. imatge