Vejatz lo contengut

bandit

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Etimologia

De bandir

Prononciacion

lengadocian, gascon /banˈðit/
provençau /bãⁿˈdi/

Adjectiu

Declinason
Singular Plural
Masculin bandit bandits
[banˈðit] [banˈðits]
Femenin bandida bandidas
[banˈðiðo̞] [banˈðiðo̞s]

bandit

  1. Qu'es exclús o expatriat d'un territòri amb interdiccion de s'en tornar.
  2. Qu'es apartat o exclús d'un grop o d'una comunautat.

Parents

Sinonims

Traduccions

exclús d'un territòri


exclús d'un grop


Nom comun

Declinason
Singular Plural
bandit bandits
[banˈðit] [banˈðits]

bandit masculin, (femenin: bandida)

  1. Lo qu'es exclús o expulsat d'un territòri amb interdiccion de s'en tornar.
  2. Lo qu'es apartat o exclús d'un grop o d'una comunautat.
  3. Malfactor barrutlaire e armat.
  4. Persona sens escrupuls

Derivats

Sinonims

Traduccions

faidit


bregand


Forma de vèrb

bandit

  1. participi passat al masculin singular de bandir

Anglés

Etimologia

De l'italian bandito

Prononciacion

/ˈbændɪt/

Nom comun

Declinason
Singular Plural
bandit bandits

bandit

  1. bandit (oc) dins lo sens de bregand.

Catalan

Etimologia

De bandir

Prononciacion

oriental /bənˈdit/, occidental /banˈdit/

Nom comun

Declinason
Singular Plural
bandit bandits

bandit masculin, (femenin: bandida)

  1. bandit (oc) dins lo sens de bregand.

Francés

Etimologia

De occitan bandit

Prononciacion

/bɑ̃di/

Nom comun

Declinason
Singular Plural
bandit bandits
[bɑ̃di]

bandit masculin, (femenin: bandite)

  1. bandit (oc) dins lo sens de bregand.