Vejatz lo contengut

carabina

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Etimologia

Del francés carabine, de carabin soldat de cavalariá leugièra ») del latin scarabaeus

Prononciacion

lengadocian /kaɾaˈβino̞/
provencau /kaʀaˈbinə/

Sillabas

ca|ra|bi|na

Nom comun

Declinason
Dialècte : lengadocian
Singular Plural
carabina carabinas
[kaɾaˈβino̞] [kaɾaˈβino̞s]

carabina femenin

Una carabina de guèrra, Coltm4a1
Tir a la ' de caça
  1. (arma, militara) Arma de fuòc d’espatla, mai leugièra e mens poderosa qu’un fusilh, e mai sovent de canon raiat, utilizada dins la cavalariá, la gendarmariá, etc.
  2. (arma, de caça) Arma de fuòc d’espatla de tipe fusilh, mai sovent de canon lis, tirant generalament de cartochas cargadas de plombs.

carabina femenin, (masculin: carabin)

  1. Estudianta en medecina.

Vocabulari aparentat per lo sens.

Derivats

Traduccions


Forma d'adjectiu

carabina

  1. femenin singular de carabin

Forma de vèrb

carabina

  1. tresena persona del singular del present de l'indicatiu de carabinar
  2. segonda persona del singular de l'imperatiu afirmatiu de carabinar

Espanhòl

Etimologia

Del francés carabine, de carabin soldat de cavalariá leugièra ») del latin scarabaeus

Prononciacion

/kaɾaˈβ̞ina/

Sillabas

ca|ra|bi|na

Nom comun

Declinason
Singular Plural
carabina carabinas
[kaɾaˈβ̞ina] [kaɾaˈβ̞inas]

carabina femenin

  1. (arma, militara) carabina (oc)
  2. Dama de companhiá.

Francés

Prononciacion

/kaʁabina/

Sillabas

ca|ra|bi|na

Forma de vèrb

carabina

  1. tresena persona del singular del passat simple de carabiner

Portugués

Etimologia

Del francés carabine, de carabin soldat de cavalariá leugièra ») del latin scarabaeus

Prononciacion

/karaˈbina/

Sillabas

ca|ra|bi|na

Nom comun

Declinason
Singular Plural
carabina carabine
[karaˈbina] [karaˈbine]

carabina femenin

  1. (arma, militara) carabina (oc)