reglatge
Aparéncia
Occitan
Etimologia
- De reglar.
Prononciacion
/reˈɣlad͡ʒe/; provençau /ʀeˈglad͡ʒe/
Nom comun
| Declinason | |
|---|---|
| Dialècte : lengadocian | |
| Singular | Plural |
| reglatge | reglatges |
| [reˈɣlad͡ʒe] | [reˈɣlad͡ʒes] |
reglatge masculin
- Accion de reglar o, resultat d'aquela accion.
- per la precision d'un mecanisme, d’un relòtge…
- per un tir d'artilhariá.
- pel motor d’una automobila.