înotător

Romanés

Etimologia

Bastit a partir del vèrb a înota ("nadar") amb lo sufix nominal -tor.

Prononciacion

[ɨnotə'tor]

Sillabas

î | no | tă | tor (4)

Nom comun

înotător masculin, pl. înotători

Traduccions

• nadaire ^(oc)