nuclear
Occitan 
Etimologia
- De nuclèu.
Prononciacion
[nykleˈaɾ] , provençau [nykleˈaʀ]
- França (Bearn) : escotar « nuclear »
Adjectiu
Declinason | ||
---|---|---|
Dialècte : lengadocian | ||
Singular | Plural | |
Masculin | nuclear | nuclears |
[nykleˈaɾ] | [nykleˈaɾs] | |
Femenin | nucleara | nuclearas |
[nykleˈaɾo̞] | [nykleˈaɾo̞s] |
nuclear
- (fisica) Relatiu al nuclèu atomic.
- L’energia nucleara.
- (biologia) Relatiu al nuclèu d’una cellula.
- L’ADN nuclear.
Derivats
Sinonims
Relatiu al nuclèu atomic
Relatiu al nuclèu d’una cellula
Traduccions
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Dialècte : lengadocian | |
Singular | Plural |
nuclear | nuclears |
[nykleˈaɾ] | [nykleˈaɾs] |
nuclear masculin
- Ensemble de las sciéncias, tecnicas e industrias que participan al desvolopament du potencial fondat sus l'energia dels nuclèus dels atòms coma la fission nucleara.
- Lo nuclear civil.
- L'energia, la poténcia nucleara
Anglés 
Etimologia
- Del latin nucleus.
Prononciacion
RU [ˈnjuːklɪə] , Canadà [ˈn(j)ukliɚ] , EUA [ˈn(j)ukliɚ] , [ˈn(j)ukjəlɚ] ,
Adjectiu
nuclear
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
nuclear | nuclears |
nuclear
Catalan 
Etimologia
- Del latin nucleus.
Prononciacion
Balearic, Central [nukleˈa] , Valencian [nukleˈaɾ]
Adjectiu
nuclear masculin o femenin, (plurals: nuclears)
Espanhòl 
Etimologia
- Del latin nucleus.
Prononciacion
[nukleˈaɾ]
Adjectiu
nuclear masculin o femenin, (plurals: nucleares)
Vèrb
nuclear
- Unir de personas qu'an un interès comun
Portugués 
Etimologia
- Del latin nucleus.
Prononciacion
[nukljˈaɾ]
Adjectiu
nuclear masculin o femenin, (plurals: nucleares)
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
nuclear | nucleares |
nuclear masculin
Vèrb
nuclear
- Organizar en nuclèus.
se nuclear
- (iologia) Se transformar en nuclèu a l'interior d'una cellula