dinte

Romanés

Etimologia

Del latin dentem, accusatiu de dens. A comparar amb lo meglenoromanés dinti.

Prononciacion

[dinte], /dinte/

escotar « dinte » Romania (Craiova) : escotar « dinte »

Sillabas

din | te (2)

Nom comun

Declinason
Singular	Plural
dinte	dinți
[ˈdinte]	[dint͡sʲ]

dinte masculin

1. Dent.