orbita
Occitan 
Etimologia
Prononciacion
[uɾˈβito̞] , provençau [uʀˈbito̞] França (Bearn) : escotar « orbita »
Sillabas
or|bi|ta
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
orbita | orbitas |
[uɾβiˈto̞] | [uɾβiˈto̞s] |

orbita femenin
- (anatomia) Caduna de las cavitats ossosas en que s'inserís l’uèlh.
- (astronomia) Trajectòria eliptica o circulara descricha per un astre a l'entorn d’un autre o del baricentre d'unes astres, sota l'efièch de la gravitacion.
- (astronomia, per extension) Camin percorregut per un engenh espacial, quan es periodic e tancat en aparéncia.
- (figurat) Influéncia.
- Gravitar dins l’orbita de qualqu’un.
Derivats
Traduccions
Forma de vèrb
orbita
- Tresana persona del singular del present de l'indicatiu de orbitar
- Segonda persona del singular de l'imperatiun afirmatiy de orbitar
Espanhòl 
Etimologia
Prononciacion
[oɾˈβita]
Sillabas
or|bi|ta
Adjectiu
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
orbita | orbitas |
orbita femenin
- (astronomia) orbita
Forma de vèrb
orbita
- Tresana persona del singular del present de l'indicatiu de orbitar
- Segonda persona del singular de l'imperatiun afirmatiy de orbitar
Francés 
Prononciacion
[ɔʁbita]
Forma d'adjectiu
orbita
- Tresena persona del singular del present del passat simple de orbiter
Italian 
Etimologia
Prononciacion
[ˈɔrbita]
Sillabas
or|bi|ta
Adjectiu
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
orbita | orbite |
orbita femenin