reau

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Veire tanben : real

Etimologia

Del bas latin realis (« al subjècte de las causas materialas ») derivar de res (« causa materiala »).

Prononciacion

[re'aw]

Sillabas

re | au (2)

Adjectiu

Declinason
Dialècte : lengadocian
Singular Plural
Masculin reau reaus
[re'aw] [re'aws]
Femenin reala realas
[re'alo] [re'alos]

reau masculin

  1. Verai, efectiu, vertadièr, sns ficcion ni figura.
  2. (Drech) Tangible, que ten un rapòrt als bens imòbles. S’opausa dins aqueste sens a personal.
  3. (Matematicas) Se dich de tot nombre algebric o transcendent qu'a pas de compausanta imaginària. s'opausa a complèxe

Sinonims

Derivats

Traduccions