creditor
Aparéncia
Occitan
Etimologia
- Del latin creditor
Prononciacion
/kɾeðiˈtu/, provençau /kʀediˈtu/
Adjectiu
| Declinason | ||
|---|---|---|
| Singular | Plural | |
| Masculin | creditor | creditors |
| [kɾeðiˈtu] | [kɾeðiˈtus] | |
| Femenin | creditritz | creditrises |
| [kɾeðiˈtɾitz] | [kɾeðiˈtɾizes] | |
| Declinason | ||
|---|---|---|
| Singular | Plural | |
| Masculin | creditor | creditors |
| [kɾeðiˈtu] | [kɾeðiˈtus] | |
| Femenin | crediora | creditoras |
| [kɾeðiˈtuɾo̞] | [kɾeðiˈtuɾo̞s] | |
creditor masculin
- (finança) Relatiu al deute tenguts per las institucions prestairises.
Sinonims
Parents
Nom comun
| Declinason | |
|---|---|
| Singular | Plural |
| creditor | creditors |
| [kɾeðiˈtu] | [kɾeðiˈtus] |
creditor masculin (equivalent femenin creditritz / creditora)
Sinonims
Traduccions
Anglés
Etimologia
- Del latin creditor
Prononciacion
/ˈkɹɛdɪtəɹ/
Nom comun
| Declinason | |
|---|---|
| Singular | Plural |
| creditor | creditors |
| [ˈkɹɛdɪtəɹ] | [ˈkɹɛdɪtəɹz] |
creditor
Catalan
Etimologia
- Del latin creditor
Prononciacion
Espanha (Barcelona) : escotar « creditor »
Prononciacion
Nom comun
| Declinason | |
|---|---|
| Singular | Plural |
| creditor | creditors |
creditor masculin (equivalent femenin creditora)