onor
Aparéncia
Occitan
Etimologia
Del latin honor (honos).
Prononciacion
- /uˈnu/
- França (Bearn) - Lengadocian : escotar « onor »
Nom comun
| Declinason | |
|---|---|
| Singular | Plural |
| onor | onors |
| [uˈnu] | [uˈnus] |
onor femenin
- Qualitat morala que mena qualqu'un a far pas res que lo pòsca comprometre dins l’estima dels autres e dins la seuna pròpia.
Variantas dialectalas
- aunor (gascon)