pădureț

Romanés

Etimologia

Derivat de pădure « bòsc ».

Prononciacion

/pəduˈret͡s/, /pəduˈret͡s/

Sillabas

pă | du | reț (3)

Adjectiu

Declinason
	Singular	Plural
Masculin	pădureț	pădureți
	[pəduˈret͡s]	[pəduˈret͡si]
Femenin	pădureață	pădurețe
	[pəduˈre̯at͡sə]	[pəduˈret͡se]

pădureț masculin

1. Salvatge en parlant d'un arbre fruchièr o de sons fruchs.

Mots aparentats

• pădure
• pădurice
• păduros