septentrional
Occitan 
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
[settentɾiuˈnal]
Adjectiu
Declinason | ||
---|---|---|
Dialècte : lengadocian | ||
Singular | Plural | |
Masculin | septentrional | septentrionals |
[settentɾiuˈnal] | [settentɾiuˈnals] | |
Femenin | septentrionala | septentrionalas |
[settentɾiuˈnalo̞] | [settentɾiuˈnalo̞s] |
septentrional (lengadocian)
Variantas dialectalas
- septentrionau (provençau, gascon)
Parents
Antonims
Traduccions
|
Catalan 
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
oriental [səptəntɾiuˈnaɫ] , occidental [septentɾioˈnaɫ]
Adjectiu
septentrional masculin o femenin, (plurals: septentrionals)
Espanhòl 
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
[septen̪tɾjoˈnal]
Adjectiu
septentrional masculin o femenin, (plurals: septentrionales)
Francés 
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
[sɛptɑ̃tʁijɔnal]
Adjectiu
Declinason | ||
---|---|---|
Singular | Plural | |
Masculin | septentrional | septentrionaux |
[sɛptɑ̃tʁijɔnal] | [sɛptɑ̃tʁijɔnals] | |
Femenin | septentrionale | septentrionales |
[sɛptɑ̃tʁijɔno] | [sɛptɑ̃tʁijɔnals] |
septentrional