septentrional
Aparéncia
Occitan
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
/settentɾiuˈnal/
Adjectiu
| Declinason | ||
|---|---|---|
| Dialècte : lengadocian | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | septentrional | septentrionals |
| [settentɾiuˈnal] | [settentɾiuˈnals] | |
| Femenin | septentrionala | septentrionalas |
| [settentɾiuˈnalo̞] | [settentɾiuˈnalo̞s] | |
septentrional (lengadocian)
Variantas dialectalas
- septentrionau (provençau, gascon)
Parents
Antonims
Traduccions
|
Catalan
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
oriental /səptəntɾiuˈnaɫ/, occidental /septentɾioˈnaɫ/
Adjectiu
septentrional masculin o femenin, (plurals: septentrionals)
Espanhòl
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
/septen̪tɾjoˈnal/
Adjectiu
septentrional masculin o femenin, (plurals: septentrionales)
Francés
Etimologia
- Los Romans nomenava la constellacion Granda Orsa que torneja al nòrd septem triones (« los set buòus de tira »).
Prononciacion
/sɛptɑ̃tʁijɔnal/
Adjectiu
| Declinason | ||
|---|---|---|
| Singular | Plural | |
| Masculin | septentrional | septentrionaux |
| [sɛptɑ̃tʁijɔnal] | [sɛptɑ̃tʁijɔnals] | |
| Femenin | septentrionale | septentrionales |
| [sɛptɑ̃tʁijɔno] | [sɛptɑ̃tʁijɔnals] | |
septentrional