quite
Salta a la navegació
Salta a la cerca
Occitan 
Etimologia
- Del latin quietus « tranquil »
Prononciacion
[kiˈte]
Sillabas
qui|te
Adjectiu
Declinason | ||
---|---|---|
Dialècte : lengadocian | ||
Singular | Plural | |
Masculin | quite | quites |
[kiˈte] | [kiˈtis] | |
Femenin | quítia | quítias |
[kiˈtjo̞] | [kiˈtjo̞s] |
Declinason | ||
---|---|---|
Dialècte : procençau | ||
Singular | Plural | |
Masculin | quite | quites |
[kiˈte] | [kiˈtis] | |
Femenin | quita | quita |
[kiˈto̞] | [kiˈto̞s] |
quite
- Meteis, el meteis.
- ai pas una quítia camisa a me metre.
- (lengadocian) Veire quiti (oc)
- quite o doble
Variantas dialectalas
- quiti (lengadocian)
Derivats
Forma de vèrb
quite
- Primièra persona del singular del present del subjonctiu de quitar
- Tresena persona del singular del present del subjonctiu de quitar
Anglés 
Etimologia
- Del anglés mejan quit
Prononciacion
[ˈkwaɪt]
Sillabas
quite
Advèrbi
quite
- Totalament, exactament.
- Fòrça, en granda quantita, plan.
- A un cèrt gra, gaireben, puslèu.
Adjectiu
quite
Espanhòl 
Etimologia
- De quitar
Prononciacion
Sillabas
qui|te
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
quite | quites |
[ˈkite] | [ˈkites] |
quite
- Accion de quitar.